marți, 27 octombrie 2009

viata???

Am trait 19 ani pe pamantul asta si am facut numai greseli...am visat si mi-am daramat visele...am crezut,dar am incetat sa mai cred...am sperat,dar speranta nu a tinut cu mine...cei dragi m-au parasit,m-au lasat singur....cenusa care a ramas din visele mele ma acopera,ma sufoca,e din ce in ce mai grea...nu mai pot!!! e ciudat cum absenta cuiva drag te poate afecta in totalitate,te schimba radical.Moartea cuiva drag lasa urme adanci,prea adanci in ceea ce oamenii numesc frumos ``suflet``...se spune ca timpul vindeca orice....eu zic nu e asa! durerea cauzata de moartea cuiva drag nu se poate sterge nici cu o eternitate... golul lasat in tine nu sa mai umple niciodata...Vrei mereu sa o suni,sa o vezi,sa o pupi,sa o iei in brate si sa ii spui cat de prost ai fost ca nu i-ai spus niciodata ca o iubesti!!! te uiti la pozele cu ea si iti pare rau ca nu ai facut mai multe,ca nu ai prins fiecare respiratie a ei pe film,ca nu ai pretuit-o... Abia dupa ce a murit realizezi cat de mult a insemnat pentru tine,ca, desi nici tu nu stiai,ea era pentru tine un model,un sprijin,un umar pe care sa plangi...Era sora ta,mama ta,prietena ta... .....era sora mea....dar nu pot sa cred si nu vreau sa inteleg ca nu mai e...

imagineaza-ti....

Cascada infinita din raul soaptei ce premareste izvor al tainicului drum,deschizi in tumultosu-ti drum,petale noi ale unor flori prea rare...frumoase flori ce nu vor mai purta niciodata rod, din cauza unor sentimente ce au fost ascunse....Din pumnul gingaselor jertfe rasare,inocent,al Nemuririi suav parfum...Triluri ale unor pasari neintelese raspund fragil,cautand cu disperare cheia cufarului ingropat in pamantul slavei...Firul ierbii,de un verde mult prea tanar si crud,tinteste cu lacomie spre mugurii de o bolnava frumusete.Crengi subtiri,naive,simple,aspira cu tarie spre perfectul norilor albastri,patrunsi in nemurire...Ici-colo,smerita de a Timpului amprenta,adierea plina de fior a ierbii se zvarcoleste in cusca invizibila a lacrimii oprite....Sentiment,jale,petale,fluturi,consoane pline de doruri frante....Priveliste a Nemuririi,revarsa tu a Dragostei tandrete...Felicitari! Tocmai mi-ai vazut sufletul.....

tablou

Picaturi timide,lacrimi tremurande,curse de-a lungul petalelor de o frumusete matasoasa iesita din comun,se aduna laolalta intr-un suvoi de ganduri si sperante indraznete ce traverseaza sufletul presarat ici-colo cu vise aruncate....Triluri straine si de neinteles strapung linistea tacuta din intunericul promisiunilor neimplinite si a viselor transformate in cioburi si cenusa....Incet,durerea timpului incepe sa ninga pufos,linistit,tacut...Peste stratul firav de zapada aburinda asternut peste mormanul ilegal de vise aruncate si transformate in uitare,rasare fricos un fir de lumina calda,timida...Eternitatea isi numara clipele peste acest peisaj,pana cand raza aceea imoral de timida devine lumina orbitoare.Triluri ascunse in ceata unui nou rasarit,vestesc speranta unui nou inceput.Fumul emotiilor si sentimentelor arse se risipeste,imprastiat de adierea plapanda data de ultima suflare a Trecutului.... Felicitari! Tocmai mi-ai vazut sufletul...

Despre Iubire...

Uitam de Iubirea dintre noi,acea boala de care suferim toti...si uitand de iubire,uitam de Dumnezeu,il sfidam pe Dumnezeu...de aceea e iubirea boala.Iar daca nu e boala,iubirea e leac,fiindca vindeca rani vechi si face uitate amintiri neplacute,asta daca o lasam...Iubirea e mister,caci atunci cand crezi ca a disparut,apare din nou,si e de ajuns o intalnire,un telefon,un zambet de la o fosta relatie,pentru a rascoli in jarul iubirii aparent stinsa....te face sa te-ntrebi daca nu cumva ai gresit cand relatia s-a terminat.... Nu putem defini Iubirea,pentru ca ''a defini'' inseamna ''a limita'',iar Iubirea e infinita...nu o putem defini,pentru ca nu toti o percepem la fel,iar daca se intampla sa coincida parerile unor persoane in privinta asta,e pura coincidenta... Iubim,de obicei,fiindca asta ni se pare ceva nobil...iubim o fata sau femeie, de cele mai multa ori fiindca suntem atrasi fizic de ea; sentimentele apar pe urma... Nu ne gandim decat la fizicul ei,eventual la cum s-o bagam mai repede in pat....nu ne trece prin cap sa o ascultam,sa rabdam toate acele lucruri marunte,care in ochii ei capata dimensiuni astronomice,sa o alintam si sa ne jucam in parul ei (caci majoritatea femeilor adora sa i se joace cineva in par!)...Uitam de un ''te iubesc'' care sa o cutremure,de un sarut care sa ii dea fiori,uitam de lucrul cel mai important pentru o femeie: atentia... Femeilor nu le pasa de cadouri extravagante (nu ca nu le-ar placea )....eu sunt de parere ca pentru ele conteaza mai mult un ''te iubesc'' din fundul inimii,de acolo dintre ventriculi, o mangaiere, o plimbare de mana prin parc sau pe undeva...nu neaparat cadouri ingrozitor de scumpe si incredibil de seci.''Fapte,nu vorbe''....eu cred ca cele mai frumoase bijuterii ies pe gura,nu din buzunar....Un inel de aur cu nu stiu ce diamant,o bratata cu nu stiu ce inscriptie,un lantisor nu mai stiu de care....astea se pot pierde sau fura,stralucirea lor trece in timp, dar ceea ce ii spui persoanei iubite ramane acolo in imima sau in memorie...Toti ne ascundem dupa o masca,suntem falsi,incercam sa rezumam viata la lucruri strict necesare : mancare,bautura ,somn,sex....uitam de lucrurile simple care fac viata mai frumoasa : un zambet acordat cuiva drag,care nu ca ar muri dupa zambetul tau,dar s-ar simti mai bine , multa afectiune,multa iubire

'' should it hurt to love you?''

In esenta ei, ce e dragostea? Eu cred ca e o complicare cu destinatie gresita, care intotdeauna incepe bine si se termina prost...Fie ca esti fata sau baiat, femeie sau barbat, trebuie s-o incerci, sa experimentezi aceasta manie obsesiva numita frumos ''dragoste''.... E o complicare pentru ca din clipa in care ea/ el apare in viata ta ca un potential partener, lumea ta, micro-universul in care traiesti se complica. Apar prietenii comuni, iti cunoaste familia, neamurile, rudele, ajungi sa gandesti pentru amandoi.Nu te mai intrebi daca iti place ceva, acuma spui ''oare lui/ ei o sa ii placa?'' ; ajungi sa iti faci programul in functie de celalalt, sa cheltui centi in prostie pe ore de stat la telefon in fiecare noapte, in fiecare zi , fiecare pauza....Sunt doar cateva din lucrurile care se complica odata cu aparitia perechii tale. Destinatia gresita incepe sa se contureze din clipele in care apare gelozia intre voi. E ca un bec aprins care-ti bate in ochi cad vrei sa dormi....Gelozia e doar inceputul. Apar, mai tarziu, pe masura ce relatia avanseaza, diferite greseli, erori, mici gesturi aparent nevinovate si banale, care in mintea ta/ ei capata dimensiuni cosmice. Hai, zi-mi ca nu-i asa!... Drama se continua cu certuri din orice motiv tampit. E pointless sa le enumar acum...Gesturile mici si tampeniile marunte devin probleme grave acum, iar despartirea, sau pauza ( asa se spune acum) incepe sa sune ca o idee buna pentru amandoi....Hopa! Dar ce s-a intamplat cu fluturasii din stomac, cu tremurul fiecarei atingeri, cu feromonii din saruturile voastre??? Pai fluturasii au iesit unul cate unul , cu fiecare cearta dintre voi, tremurul s-a transformat in zgribulici de nervi ....si, care saruturi??? E gata.... Ca niste fiinte rationale ce ne vrem a fi , ar trebui sa invatam din greseli si prostii....si din ale noastre dar mai ales din ale altora, pentru ca nu o sa ai TU timp sa le faci pe toate...Iar pentru ca de la ''a vrea'' la ''a fi'' e cale lunga de-n vis, repetam continuu aceleasi greseli in alte relatii, pierzand ani din viata si milioane de neuroni. Deci, pe langa faptul ca dragostea-i o complicare cu destinatie gresita, mai e si un continuu sir de erori si gafe, care mai de care mai tampite si mai deplasate....Uite-asa dragostea, din ceva nobil, cu origini divine, dupa unii, se transforma intr-un rau...un rau necesar... Tu ce parere ai?

NU TE MAI IUBESC!!!!

.....Nu te mai iubesc! Toata dragostea de care ma credeam in stare,toata euforia si entuziasmul meu nebun, s-au dovedit in zadar! Tot ce ai facut,tot ce ai zis,a lasat urme adanci in materialul subtire din care mi-e facut sufletul...Nu te mai iubesc!....Atata timp am zambit fortat,am rabdat prea multe,am sacrificat din preaputinul de care dispuneam....iar tu nu ai vrut sa vezi,nu ai vrut sa simti....Toata vapaia care ma mistuia in interior,toata fierbinteala ciudata care ma cuprindea cand te auzeam sau te vedeam,s-au transformat in licariri plapande si mi-au poleit sufletul si inima in intunericul singuratatii...Nu te mai iubesc! Fiecare clipa in care te-am simtit langa mine,fiecare telefon,fiecare ''te iubesc'' pe care mi l-ai spus,toate astea nu au fost de ajuns sa invinga timpul,gelozia,familia,prietenii...teama...Am vrut sa iti dau viata mea,dar trebuie sa mearga mai departe,am vrut sa iti dau inima mea,dar ea nu te mai vrea...am vrut sa iti dau tot,dar e prea tarziu....si...nu te mai iubesc!...

....am gresit....

....sunt vinovat....recunosc.... Am gresit si o strig in gura mare.....Am gresit inaintea lui Dumnezeu,caci am facut cam tot ce era interzis, am gresit inaintea lu' mama,ca de fiecare data a plans cand nu o ascultam si faceam tot ce ma taia capu'...,am gresit inaintea lui tata care mi-a zis sa am grija ce fac,sa f*t tot ce prind,dar sa nu ii vin acasa cu femeie gravida dupa mine,tot el mi-a spus sa ma apuc de fumat daca vreau - in speranta ca eu,cu mintea mea cea mare voi gandi de 2 ori si n-o sa ma apuc de fumat.....Am gresit si inaintea colegilor pe care ii bateam si faceam glume proaste,dupa cum vad acuma, pe seama lor....nu mai zic de profesori, prieteni....aaaa,prietenii....Se spune ca prietenul la nevoie se cunoaste....e adevarat,dar nu la atatea nevoi cate am avut eu.....am gresit rau si inaintea lor.... Am gresit tare rau si inaintea Ei....cea care m-a suportat atata timp,care mi-a fost alaturi tot timpul,in conditiile in care eu. sincer acuma, nu speram sa dureze mai mult de 3 luni relatia noastra.....dar a durat, si, culmea ironiei, Ea a suferit cel mai mult de pe urma mea...a fost acolo cand ma bucuram de fiecare succes sau cand eram imprastiat in toate partile de o nereusita... Da Doamne, am gresit, si ce alte tampenii, pe care eu le credeam cool la vremea aceea, n-am facut? ...trebuia sa fiu in pas cu societatea in care am trait,sa nu ma las mai prejos de ceea ce se intampla in jurul meu....dar nu ma obliga nimeni sa fac asta,era doar o chestie de turma, Doamne....si uite unde m-a adus!!!... O vad pe mama cum plange si striga la mine sa respir....uite-l si pe tata cum fuge spre mine,doar-doar poate sa faca ceva pentru mine....Au venit si medicii cu defribilatorul si ma gadila curentul acela... Nu se poate!!! A venit si Ea.... cine i-a spus oare? Off, Doamne! Uite la Ea cum plange langa mine...cum sa n-o iubesti?!? Dar iata ca o ia mama in brate si plang amandoua langa mine,in timp ce tata se straduie sa faca ceva impreuna cu medici de la Ambulanta....Acuma ca ii vad acolo langa mine, parca imi pare rau ca am fost asa dobitoc cu ei si ca nu i-am apreciat la adevarata valoare...Dar ce se intampla?!? Pe mama o iau doctorii in primire....cred ca i s-a facut rau, a lesinat.... tot din cauza mea... A ramas doar Ea langa mine si plange amarnic....uite, mi-a luat mana si o saruta,cred ca imi spune ceva....''Te rog intoarce-te la noi! Respiraaaa!!!! Puiule,nu muri te roooog!!!!'' Nu o mai aud....vad cum medicii ma urca in ambulanta, tata sare in masina alaturi de mine...vine si Ea cu noi....tot drumul plange, tata incearca sa ramana tare,dar vad cum se aduna lacrimile in coltul ochiului lui...vara trecuta a murit sora-mea... cred ca e prea mult.... Cat as vrea sa pot sa le vorbesc un minut, sa le spun la toti ca ii iubesc, sa ii rog sa ma ierte pentru toate tampeniile mele...sa o las pe Ea in grija mamei, o sa imi lipseasca enorm...ma uit in jur si vad o groaza de oameni cum se uita si....uite colegii mei de facultate!! ....plang si ei, nu pot sa cred ca plang dupa mine, tinand cont cat de dobitoc am fost cu ei.... Dar iata ca o multime de ganduri imi vin acuma in minte....ce i-as spune mamei daca as putea vorbi cu ea, o declaratie de dragoste pentru Ea, o imbratisare pentru tata....oare o sa dea si la stiri despre asta? Doamne,abia acuma vad ce mult am pierdut, cat timp am irosit facand misto de toti in loc sa ii apreciez!...Daca as mai avea o sansa, Doamne, doar o sansa.... Dar nu cred ca e posibil, la cate am facut eu, sa zic mersi ca nu m-a luat Expresul spre iad deja.... Auuuu!!!! Ce se intampla?? Uite ca sunt iarasi in masina cu tata si Ea langa mine....medicii iar incearca cu defribilatorul.....ma doare!!! ii aud vorbind '' Inca nu.....mai incercam o data.....liber! ''.....tacere, e intuneric...nu se mai aude nimic, oare unde sunt?...''Inca o data!...liber.....are puls!! pune-i masca de oxigen....'' tata se pune in genunchi langa mine, Ea vine mai aproape....''Dati-mi voie, trebuie sa ii administrez niste calmante, o sa adoarma...'' Clipesc de doua ori si tata imi zambeste cu ochii in lacrimi...Ea imi ia mana si ma strange incet, ''sa nu te doara'',zice...e adevarat oare? Sa fie asta sansa pe care am cerut-o? Dau sa spun ceva, dar medicul ma opreste ''nu te forta acum, vei avea timp sa vorbesti cu ei...'' cred ca are dreptate...ma cuprinde asa un somn !!!... N.B. E adevarat....accdentul s-a intamplat, in vara lui 2004....numai ca sora-mea traia si ea m-a scos din masina si se ruga de mine sa nu mor, a murit insa vara trecuta (2008) in urma unui stop cardiac... tata a fost si el ranit la picior, dar eu am fost lovit cel mai tare....coma doua saptamani, spitale doua luni jumatate + repaos acasa o luna...pe Ea inca nu o cunosteam, dar pun pariu ca asa ar fi reactionat....Morala? Traiti, nu va multumiti doar sa existati.... bucurati-va de toti si toate si... apreciati pe toti la adevarata lor valoare...